World in Conflict

[Vizitato]

[
Trebuie să recunosc că încă de la primele zvonuri privind titlul de faţă am urmărit îndeaproape orice detaliu despre noua producţie a studiourilor Massive Entertainment (responsabile pentru seria Ground Control). Mai trebuie să menţionez şi că sunt un pasionat al Războiului Rece, un conflict în care consider că omenirea a fost foarte aproape de distrugerea totală. Paradoxal sau nu însă, Războiul Rece este de asemenea considerat a fi una dintre cele mai paşnice perioade din întreaga istorie a omenirii (datorită existenţei armelor de distrugere în masă de ambele părţi ale baricadei). Desigur, au existat conflicte pe plan local, alternate în principiu de SUA şi URSS “pe ascuns”, a se vedea aici războaiele din Coreea, Vietnam sau Afganistan, dar singura data când s-a ajuns aproape de un dezastru nuclear a fost Criza Rachetelor din Cuba. Acţiunea din World in Conflict se desfăşoară în timpul Războiului Rece şi nu prea, deoarece avem de-a face cu o istorie alternativă. Una în care Zidul Berlinului nu este desfiinţat în 1989 iar sateliţii sovietici din Europa de Est nu-şi recapătă independenţa politică, pentru a contribui la căderea URSS din 1991. “Imperiul Răului” însă, anticipând acest colaps, amenință statele libere ale lumii, cerând sprijin global din partea ONU pentru ideologia comunistă. Naţiunile Unite ignoră acest șantaj, rezultatul fiind că URSS atacă forţele militare NATO și statele Europei de Vest, angrenând şi Statele Unite în acest conflict. Aşa începe cel de-al treilea război mondial, în care din fericire nu se face uz de arme nucleare decât la nivel tactic, asupra unităţilor inamice. Trec astfel patru luni, în care armata americană alocă masiv trupe și infrastructură pentru lupta de pe frontul european împotriva rușilor. URSS în tot acest timp însă plănuieşte un atac elaborat-surpriză asupra SUA, pe un al doilea front, speculând neatenţia(!?) armatei americane. Astfel, trupele ruseşti îşi fac apariţia în Seattle la bordul unor fregate, luându-i prin surprindere pe americani şi provocând pagube imense. Practic, de aici începe acţiunea jocului, voi intrând în rolul locotenentului Parker, un comandant veteran de abia reîntors de pe frontul european. Din păcate, vă aflaţi în cel mai prost moment al vieții, la începutul invaziei sovietice din Seattle având sub comandă doar un mic batalion. Cu acest batalion veţi continua firul epic al jocului, el fiind prezentat prin intermediul unor cut-scene-uri foarte bine realizate, indiferent că este vorba de filmuleţe prerenderizate sau in-game. În single-player nu veţi putea lupta decât de partea americanilor / NATO, forţele URSS fiind disponibile numai în modul multiplayer, povestea plimbându-vă însă prin America cât și pe frontul european și cel din Rusia. Ca o paranteză, trebuie menţionat faptul că povestea este destul de exagerată, invazia SUA de către URSS sau vice-versa fiind o utopie din punct de vedere militar. Trecând însă peste acest mic “inconvenient”, povestea din World in Conflict este pusă în scenă extrem de bine, naratorul dintre misiunile campaniei făcându-te să te simţi practic în mijlocul unui conflict de proporţii, luptând împotriva invaziei ruseşti. Interesant este că între misiuni şi în momentele de respiro vei asculta povești ale oamenilor prinși în acest război neprevăzut (la fel ca și în Operation Flashpoint, sunt arătate pe scurt diferite imagini din viețile diferitelor personaje şi nu numai). Astfel, povestea este fără îndoială una dintre cele mai atrăgătoare părți ale single-player-ului, un lucru rar pentru un joc de strategie.
Înainte de a trece mai departe trebuie să stabilim că World in Conflict nu este un joc de strategie real-time în adevăratul sens al cuvântului, ci un RTT (Real Time Tactics) deoarece în timpul misiunilor nu vei alerga după resurse propriu-zise (aur, minerale, tiberium etc). Vei avea parte în schimb de un număr determinat de unități la începutul unei misiuni plus întăririle care îți vor fi date sau pe care le vei câștiga. Întăririle se “câștigă” pe baza unui număr de puncte, iar pe lângă aceste întăriri mai poţi beneficia și de suportul artileriei sau al aviației (suport militar tactic), în funcţie de câte unităţi distrugi. De asemenea, unitățile care reuşesc să supraviețuiască suficient de mult timp (ceea ce se întămplă destul de rar) capătă experienţă pentru a fi considerate veterane, devenind astfel mult mai puternice decât trupele standard.
Chiar dacă nu a fost un joc foarte bine primit de fanii strategiilor în timp real, Joint Task Force poate fi comparat direct cu World in Conflict. Și nu este singurul, deoarece cele mai multe elemente ale titlului de faţă sunt împrumutate din celebra serie Ground Control (aşa cum era şi de aşteptat). Se poate spune în acest fel că World in Conflict nu este un joc original? Nu se poate afirma un asemenea lucru, decât într-o măsură foarte redusă. Este drept, poate mulți veți spune că vedeţi idei “împrumutate” din titlurile enumerate mai sus sau altele care vă vor aduce aminte de ele (pe mine de exemplu World in Conflict mă duce inevitabil cu gândul la Joint Task Force), însă îmbinarea cu succes acestor elemente, interfața funcțională, grafica avansată, și mai ales feeling-ul excelent, au reuşit să mă facă să trec cu vederea aspectele privind originalitatea. Înainte de a lupta împotriva forţelor URSS va trebui să treceți printr-un tutorial ce vă va familiariza cu interfaţa. Mie la început mi s-a părut oribilă. Însă pe cât de neatractivă poate fi la început, pe atât de folositoare se va dovedi odată ce învățați s-o folosiţi. Sunt sigur ca mulți pasionaţi de strategii real-time au trecut prin seria Ground Control (sau au jucat măcar Ground Control 2), astfel că vor înțelege la ce mă refer. Dar într-un fel acest lucru poate fi privit ca un obstacol pentru mulți amatori, care poate vor și abandona jocul încă din primele faze, neavând răbdare să se obişnuiască cu butoanele mici sau să folosească hot-key-urile, care sunt de un imens ajutor în momentele cheie. Mai ales în partidele multiplayer pline de adrenalină, unde viteza de reacție trebuie să fie destul de mare. Producătorii ar fi putut opta probabil pentru o interfaţă considerată standard pentru un astfel de joc, dar o mare parte din controlul excelent pe care-l aveţi asupra unităţilor s-ar fi pierdut în acest fel. Referitor la construcţia interfeţei, în partea stângă avem o mini-imagine din satelit a conflictului, practic o vedere “din spațiu” a la Supreme Commander, destul de folositoare pentru a planificarea strategică, dar mai puțin folositoare în momentul conflictelelor propriu-zise, neavând prea mult timp pentru a cerceta și gândi locația (decât dacă sunteți un strateg desăvârșit și doriți să folosiţi funcţia de pauză). În dreapta jos, acele butoane mici şi “enervante” au rolul de a muta unitățile pe hartă precum și de a activa anumite abilități (defensiva tancurilor și vehiculelor Humvee, grenade fumigene, aruncătorul de grenade al infanteriei, muniţie specială pentru tancurile grele etc) care au o durată de timp fixă și necesită o perioadă de “reîncarcare” pentru a putea fi folosite din nou. Acest sistem cu unități care dețin diferite abilități a mai fost implementat până acum și în alte producții similare (vezi Joint Task Force), el având un rol foarte important în timpul partidelor de multiplayer, unde comandanţi abili pot câştiga foarte uşor o luptă dacă folosesc abilităţile unităţilor aşa cum trebuie. În timpul misiunilor (atât primare cât și secundare) din single-player va trebui să cuceriţi teritorii (command points) sau să le apăraţi – acest stil de joc aducând aminte nostalgicilor de celebrul Z al studiourilor Bitmap Brothers. De asemenea, această decizie de design îi conferă lui WiC savoarea unui joc tactic și nu a unuia în care trebuie doar să ai o armată uriașă și să-ți nimicești adversarul folosind forță brută. Multiplayer-ul din WiC se numără printre cele mai bune pe care le-am întâlnit până acum în strategiile real-time, suportul pentru maxim 16 jucători fiind o bază solidă pentru bătălii “istorice”. De asemenea, datorită obiectivelor strategice de care vă vorbeam anterior, feeling-ul din timpul meciurilor multiplayer este extraordinar. În primul rând hărțile pe care se desfășoară acțiunea sunt imense (nu toate, ce-i drept), doar cele din din Supreme Commander fiind mai extinse. În al doilea rând, jocul se concentrează pe partea tactică, fiecare jucător având posibilitatea să-şi aleagă propriul rol, contribuind astfel într-un mod unic la succesul armatei din care face parte (unii jucători vor prefera să deţină controlul unităţilor aeriene în timp ce alţii vor alege să folosească vehiculele blindate). De aceea, colaborarea perfectă între jucători este esenţială pentru a dobândi victoria, mai ales când vorbim de lupte date între două armate ce au în componenţa lor comandanţi capabili. Și modurile de joc ajută foarte mult în aceasta privință. “Domination” este un fel de “capture the flag” foarte asemănător cu cel din celebra serie Battlefield. Aşa cum reiese şi din nume, trebuie să capturați cat mai multe puncte strategice (command points) în detrimentul inamicilor, fiind nevoie să le controlaţi cât mai mult timp pentru a ieşi învingători. În “Assault” o echipă atacă și cealaltă stă în defensivă – o formulă clasică de joc, dar care devine mult mai antrenantă în WiC mulţumită sistemului strategic: echipa care atacă trebuie să captureze treptat cât mai multe puncte strategice, iar odată cu expirarea timpului (acest mod este contra-cronometru) rolurile vor fi inversate. Un al treilea mod de joc este “Tug of War” în care trebuie să controlaţi o linie de puncte de comandă, încercând s-o cuceriţi în acelaşi timp pe cea a inamicului. Toate modurile pot fi jucate în LAN, online sau skirmish. La momentul actual mai există anumite buguri în cadrul legăturilor cu serverele oficiale, însă sperăm că vor fi rezolvate prin patchurile ulterioare. Un lucru interesant și nemaiîntâlnit până acum în multiplayer este faptul că atunci când începe o partidă nu trebuie să așteptați până când se termină, ci puteți să vă alăturați în orice moment confruntării de partea cui doriți. Ce se poate remarca cu adevărat este faptul că alături de multiplayer, şi modul skirmish prelungește cu mult durata de viață a jocului, fiind un teren foarte bun de antrenament împotriva AI-ului înainte de a da piept cu adversari mai redutabili online. De asemenea, novicii pot folosi skirmish-ul pentru a se acomoda mai bine cu interfaţa, care aşa cum am menţionat anterior, poate ridica unele probleme celor neexperimentaţi. Din păcate, deşi campania single-player este un succes din punct de vedere al poveştii, în privința AI-ului și a dificultății are anumite probleme. Pentru început, pe modul “easy” este cu adevărat foarte ușor de jucat, în maxim 5-6 ore un veteran al strategiilor având mari șanse să o termine şi nici măcar un novice nu cred că va avea cine ştie ce probleme. De aceea, chiar dacă sunteți veterani sau nu ai strategiilor vă recomand să jucați pe modul “mediu” (oricum se pot schimba nivelele de dificultate la începutul misiunilor) pentru că doar așa veți putea să gustați cu adevărat din campania single-player.
AI-ul oricum se comportă mediocru, nici foarte agresiv însă nici foarte lent. E drept, mai dă uneori dovadă şi de folosirea unor strategii din joc, utilizând cu succes rolurile unităţilor (diviziile de blindate, infanterie, suport aerian etc.) precum și suportul punctelor de acoperire în momentele opportune, încercând să exploateze la maxim avantajul terenului, lucru nu prea întâlnit în multe producții de genul. Pathfinding-ul unităților, de multe ori punctul nevralgic al unei strategii, este destul de bine realizat, poate cu mici probleme (des întalnite în producții similare) în cazul întâlnirii anumitor obstacole, de genul păduri sau case, dar din fericire, nimic care să strice experienţa de joc. Engine-ul folosit de Massive Entertainment în World in Conflict a fost lăudat destul de mult pentru calităţile sale înainte de lansare. Şi pe bună dreptate, deoarece conţine toate tehnologiile în vogă la ora actuală, în această categorie intrând efectele fizice, HDR şi suport pentru DirectX 10. Însă nu este vorba numai de tehnologiile folosite. Detaliile sunt incredibile și vă asigur că veți avea ce vedea - la zoom maxim veți observa niște peisaje impresionante, în timp ce un zoom-in pe unități va dezvălui o modelare foarte migăloasă a acestora. Însă toate lucrurile frumoase au și un cost, destul de mare zic eu, astfel că dacă nu dețineți o configurație minimă formată dintr-un procesor dual core și o placă video cât de cât potentă (X1900 sau 7900) mai bine așteptați până la următorul upgrade pentru că altfel n-are rost să încercaţi să vă jucaţi. WiC este destul de scalabil și pe configurații mai slăbuțe, însă se pierde mult din savoarea acestuia, deoarece nu este un titlu făcut să-l jucaţi cu detalii minime. Partea audio este şi ea foarte bine realizată, efectele sonore, vocile actorilor excelent alese, comentariile din timpul / între misiuni şi muzica antrenantă din anumite momente “cheie” reuşind împreună să creeze un feeling de zile mari. World in Conflict este un pretendent clar pentru titlul de cea mai bună strategie a anului, dar până să-l capete va trebui să se lupte din greu cu Supreme Commander (şi add-on-ul său Forged Alliance), precum și cu ofensiva lui Company of Heroes: Opposing Fronts, care de ce să nu recunoaștem, este așteptat de mulți dintre noi cu sufletul la gură. Eu nu pot decât să vă recomand să aveţi un pic de răbdare cu interfaţa “ciudată”, deoarece odată ce reuşiţi să vă obisnuiţi cu ea, veţi descoperi un joc extrem de antrenant, atât în single-player, unde în mod surprinzător povestea este extrem de reuşită, cât şi în multiplayer, unde colaborarea cu coechipierii va fi esenţială dacă vreţi să participaţi la lupte “epice” şi să vă înfrângeţi adversarii. Iar norocoșii care posedă un sistem de ultimă generație ce poate rula World in Conflict cu detalii maxime vor avea cu siguranță ce vedea.
SURSA:http://computergames.ro/ro/jocuri/viewitem/id/791/name/world-in-conflict/section/review/page/4.html

[Vizitato]

CERINTE:
OS: Windows XP, Windows Vista; CPU: 2.0 GHz or faster (2.2 GHz for Windows Vista); RAM: 512 MB (1 GB for Windows Vista); Video: 128 MB video RAM, DirectX® 9.0c-compatible; DX9 minimum card: NVIDIA® GeForce® 6600 GT and above; DX10 minimum card: NVIDIA® GeForce® 8500 GT and abov; Sound: DirectX® 9.0c-compatible

[Leo]

WoW, si asta are o grafica de :x de unde iei jocurile?

[Vizitato]

pai uitate pe sursa si ai sa vezi de pe alte siteuri,in principal am auzit de ele de pe wizoo,buy games si game heaven,dar si de pe wikipedia
oricum,world of conflict nu e recomandabil nimanui,nici chiar tie leo,are cerinte foarte,prea mari pentru cal. noastre

[Leo]

Stiu dar totusi daca vezi are DirectX 10. Noua generatie de grafica
App.. tie nu-ti merge ca parca indeplinesti toate alea?

[Vizitato]

nush si nas vrea sa incerc,oricum de asta nuti chiar pasionat,am direct x10,dar nam procesor si nici ram pentru jocu asta,nici red alert 3 sau rise of legend nu miar merge prea bine

[Leo]

Tu nu poti sa rulezi DirectX 10 nici daca ai placa compatibila (rulezi tot 9) deoarece doar Vista are DirectX 10

[Aurelian]

mie imi merg...si trebuie sa iti mearga si tie ... am 512 ram si 7600gt.
trebuia sa pui si poze cu gameplay.tu ai pus doar wallpapers.

aaa si era sa uit...nu iti trebuie neaparat directx sa il joci . ca mie mi-a mers si nu am avut

[Vizitato]

bine ca macar jocul e doar o fictiune,ma refer la razboiul rece :bighug:
dar a cam copiat din red alert 3 ,am uitat sa vaspun asta

[Vizitato]

jocu asta e apocalipstic,mai ales grafica

[Vizitato]

lajocul asta ti-ar trebui o placa sau un hard de 2000-3000 RON! :-7

[sir andrei cel mare]

il vreau dar e p placa prea scumpa si eu nu prea mai am bani de cand a venit criza
offffffffffffffffffffffffffffff

[Lonsdal3]

) World Of Conflict )                     Ba noob jocu se numaeste World in Conflict:)))                                     Intra aici pentru detaliii                  http://worldinconflict.uk.ubi.com/                                                      Si ce placa video ai? de 64 de nu-ti merge asta de 128 :-| O.o                                                                      Eu unul l-am jucat si trebuie sa stii sa joci strategie si sa ai mouse rapid pentru al termina.

[Vizitato]

da,dar ocupa muuult!! 20 GB ,zauuuuuuuuu
si se vede ca ae acelasi subiect cu cel din red alert :starwars:

[Lonsdal3]

 

da,dar ocupa muuult!! 20 GB ,zauuuuuuuuu
si se vede ca ae acelasi subiect cu cel din red alert :starwars:

                                                 Merita jocul !! L-am jucat si e prea misto!! 

[Vizitato]

merge pe 512 MB RAM si pe procesor amd sempron 2800 cu 1.6 GHZ?
si pe placa video de 128 MB?

[Aurelian]

BA --- Se numeste World in Conflict!!

[duracel]

oare este asa de greu sa compari niste cerinte cu resursele tale God of war ?

[Aurelian]

www.canyourunit.com fa test aici

[Leo]

Am modificat eu titlul

[newoo]

L-am terminat pe un calca cu placa video 7600GT Pentium D OC la 3.2 4 gb rami si l-am jucat la medium a si apropo de joc nu este copiat dula RA2 a fost lansat inainte la RA2 eu jucam jocu asta in 2008 si cine nu crede

Game: World in Conflict (PC)





Add





Review Score: 9.5 | Release Date: Sep 18, 2007

P.S si daca in 2009 nici acuma nul puteti juca din cauza calculatorului mai faceti si voi niste investiti de exemplu acuma un 9500GT costa 2 mil eu mi-am procurat de curand un 9800GT si sunt foarte multumit aproape toate jocurile le joc la maxim

[Leo]

Calculatoarele s-au ieftin radical in ultimul timp. Se poate avea un PC destul de bun cu doar 1.000 de RON

[Vizitato]

ceeeeeeeee?
vreau si eu unul,bbine la 2000 RON ca e si mai bun
ce procesor,pentium,ram,placi are la pret de 1000 RON?

[Lonsdal3]

la 10mil lei vechi poti sa-ti cumperi un PC de putere medie , dar la 20 mil lei vechi poti sa-ti cumperi un PC foarte performant DAR daca ai bugetul de 20 mil lei vechi iti sugerez sa-ti cumperi PS3 ori PS2 ori X-Box. Asta pentru jocuri, daca doresti sa faci si altceva pe PC ... ia-ti PC.. depinde de preferinte dar eu pentru jocuri mi-as lua un PS2.

[Vizitato]

aratami un link un calc de 2000 RON

[Continut sponsorizat]