Adam si Eva
2 participan?i
Stronghold World :: Arhiva :: Arhivă
Pagina 1 din 1
Adam si Eva
În Biblie scrie de doua ori :„Dumnezeu a creat omul si femeia dupa chipul si asemanarea sa.” S-ar putea crede ca au existat oameni inaintea lui Adam, ori Adam a avut doua sotii. Din modul de prezentare biblic reiese ca Adam a fost creat intai, iar Eva putin mai tarziu, dintr-o parte a corpului lui Adam (coasta). Aceasta dubla creatie a omului (barbat si femeie) este istorisita in doua capitole diferite ale Genezei, fapt ce i-a condus pe unii cercetatori sa presupuna ca e vorba de doua istorii diferite. O legenda evreiasca, Cabala, povesteste ca dupa ce Adam a fost creat din lut, din lut i-a creat Dumnezeu o femeie,ce se numea Lilith.Acestia se iubeau,pana cand, intr-un conflict dintre sexe, a facut-o pe Lilith sa se certe cu Adam, sa-l paraseasca pe el si Gradina Raiului si unindu-se cu diavolul, care mai tarziu,probabil ca ea a ademenit-o pe Eva (a doua sotie a lui Adam) cu fructul interzis,razbunandu-se.
Dupa ce a fost parasit de Lilith, Adam se simtea singur, iar Dumnezeu l-a adormit, creind-o o nevasta, pe care o chema Eva.
Numele de אָדָם (’Ādām), așa cum apare în Gen 2, 7 ("Domnul Dumnezeu a plămădit pe om/Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut omul/Adam ființă vie") vine, potrivit etimologiei populare, de la אֲדָמָה (’ădāmāh, "țărână"). Avem deci aici un joc de cuvinte: Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din 'ădāmāh, l-a făcut pe "cel pământesc" din "pământ". Numele de Adam e folosit în Biblie pentru a-l desemna pe om în general sau ca nume colectiv, pentru tot neamul omenesc.
"Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii" (Gen 3, 20). Numele de Eva, חַוָּה (ḥawwāh), este interpretat ca însemnând "cea vie", provenind din rădăcina חיה ("a fi viu").
Primele 3 capitole din Cartea Genezei au, din punct de vedere literar, diferite surse și au fost redactate relativ târziu. Totuși, ele sunt plasate la începutul Bibliei, pentru că exprimă adevăruri fundamentale despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii.
Deși este vorbe de un limbaj în imagini, potrivit concepției creștine, ele se referă la unele evenimente reale și nu la mituri, alegorii sau simboluri ale unor adevăruri religioase sau legende. Aceste evenimente reale sunt: crearea tuturor lucrurilor și a omului de către Dumnezeu și, de asemenea, păcatul omului, care a avut loc la un moment dat în timp (fiind, înainte de el, creat bun).
Aceasta nu înseamnă însă că fiecare cuvânt sau frază trebuie luate literalmente (de ex. crearea lumii în 6 zile de 24 de ore!), ci trebuie ținut seama că avem de a face cu un înveliș literar al adevărului religios, făcându-se apel la imaginea preștiințifică despre lume a timpului în care au fost scrise aceste relatări.
Mesajul care se desprinde din primele 3 capitole ale Genezei (ținând seama însă și de ansamblul Bibliei), privesc, în primul rând, originea omului și unitatea neamului omenesc. Primul om a fost creat de Dumnezeu, iar întregul neam omenesc se trage dintr-un singur cuplu uman.
Concepția creștină intră aici în contradicție cu o formă de evoluționism, și anume evoluționismul materialist, potrivit căruia ar reieși că omul - trup și suflet - s-ar fi dezvoltat pe cale pur mecanică din regnul animal.
Din punctul de vedere al concepției creștine, se poate presupune că Dumnezeu a insuflat sufletul spiritual într-o materie organică, deci într-un trup dependent la origine, de regnul animal, ceea ce concordă cu rațiunile paleontologice și biologice.
Sfânta Scriptură cuprinde două relatări ale creării primului om: Gn 1, 27 și Gn 2, 7. Literalmente, Dumnezeu a format trupul primului om în mod nemijlocit, din materie anorganică („din țărâna pământului“) și l-a însuflețit prin insuflarea sufletului spiritual. După cum s-a spus și mai sus însă, În timp ce faptul în sine al creării omului de către Dumnezeu trebuie înțeles ca atare, în problema privind felul și modalitatea formării trupului omului, din motive întemeiate, se poate face o interpretare care se îndepărtează de sensul literal. Si au fost asezati in Gradina Eden.
Adam și Eva (protopărinții), în paradis, au păcătuit grav prin încălcarea poruncii prin care Dumnezeu i-a pus la încercare. Narațiunea biblică privind păcatul protopărinților este cuprinsă în Gn 2, 17 și 3, 1 și urm. Ideile care se desprind de aici sunt:
Dumnezeu i-a dat primului om o poruncă, pentru a-i pune la încercare ascultarea;
el a încălcat porunca, fiind ispitit de diavol, reprezentat prin imaginea șarpelui;
Adam și Eva au fost excluși din starea originară de nevinovăție.
Din punct de vedere al "încadrării" morale, primul păcat a fost un păcat de neascultare, săvârșit din trufie (cf. Tob 4, 14: „din mândrie izvorăște pieire“; Sir 10, 15: „Începutul păcatului este trufia“). Potrivit contextului prezentării biblice, nu ne putem gândi la o greșeală sexuală (de ex., porunca de a se înmulți, Gn 1, 28 și ideea că bărbatul va fi un singur trup cu femeia, Gn 2, 24, apar înainte de păcat).
Încălcarea poruncii de a nu mânca din "pomul cunoașterii binelui și răului" (Gn 2, 16) este uzurparea prin păcat a unui drept pe care și-l rezervă Dumnezeu. Nu este vorba de calitatea de a fi atotștiutor (omul decăzut nu o va avea) și nici de discernământul moral (omul îl avea și înainte de păcat, fiind ființă rațională). Este vorba de pretenția de a hotărî singur ce este binele și răul și de a acționa în consecință: revendicarea autonomiei morale, prin care omul nu își recunoaște starea de creatură.
Urmările păcatului strămoșesc sunt pierderea harului sfințitor și atragerea asupra lor a mâniei lui Dumnezeu; de asemenea Adam și Eva au ajuns pradă domniei diavolului.
Apoi, păcatul lui Adam a trecut asupra tuturor urmașilor lui, asupra tuturor oamenilor, nu prin imitare, ci în mod ereditar. Bineinteles,Adam si Eva nu au mancat un măr,deoarece nu cresc mere in orient,ci multi spun ca ua mancat smochini,fiind reprezentate in Biblie ca Adam si Eva s-au infasurat in frunze de smochin
sursa:wikipedia
Dupa ce a fost parasit de Lilith, Adam se simtea singur, iar Dumnezeu l-a adormit, creind-o o nevasta, pe care o chema Eva.
Numele de אָדָם (’Ādām), așa cum apare în Gen 2, 7 ("Domnul Dumnezeu a plămădit pe om/Adam din țărâna pământului și a suflat în nările lui suflare de viață și s-a făcut omul/Adam ființă vie") vine, potrivit etimologiei populare, de la אֲדָמָה (’ădāmāh, "țărână"). Avem deci aici un joc de cuvinte: Dumnezeu l-a plămădit pe Adam din 'ădāmāh, l-a făcut pe "cel pământesc" din "pământ". Numele de Adam e folosit în Biblie pentru a-l desemna pe om în general sau ca nume colectiv, pentru tot neamul omenesc.
"Adam a chemat numele femeii sale Eva, fiindcă este mama tuturor celor vii" (Gen 3, 20). Numele de Eva, חַוָּה (ḥawwāh), este interpretat ca însemnând "cea vie", provenind din rădăcina חיה ("a fi viu").
Primele 3 capitole din Cartea Genezei au, din punct de vedere literar, diferite surse și au fost redactate relativ târziu. Totuși, ele sunt plasate la începutul Bibliei, pentru că exprimă adevăruri fundamentale despre lume și om: creația, originea și împlinirea ei în Dumnezeu, omul, drama păcatului și speranța mântuirii.
Deși este vorbe de un limbaj în imagini, potrivit concepției creștine, ele se referă la unele evenimente reale și nu la mituri, alegorii sau simboluri ale unor adevăruri religioase sau legende. Aceste evenimente reale sunt: crearea tuturor lucrurilor și a omului de către Dumnezeu și, de asemenea, păcatul omului, care a avut loc la un moment dat în timp (fiind, înainte de el, creat bun).
Aceasta nu înseamnă însă că fiecare cuvânt sau frază trebuie luate literalmente (de ex. crearea lumii în 6 zile de 24 de ore!), ci trebuie ținut seama că avem de a face cu un înveliș literar al adevărului religios, făcându-se apel la imaginea preștiințifică despre lume a timpului în care au fost scrise aceste relatări.
Mesajul care se desprinde din primele 3 capitole ale Genezei (ținând seama însă și de ansamblul Bibliei), privesc, în primul rând, originea omului și unitatea neamului omenesc. Primul om a fost creat de Dumnezeu, iar întregul neam omenesc se trage dintr-un singur cuplu uman.
Concepția creștină intră aici în contradicție cu o formă de evoluționism, și anume evoluționismul materialist, potrivit căruia ar reieși că omul - trup și suflet - s-ar fi dezvoltat pe cale pur mecanică din regnul animal.
Din punctul de vedere al concepției creștine, se poate presupune că Dumnezeu a insuflat sufletul spiritual într-o materie organică, deci într-un trup dependent la origine, de regnul animal, ceea ce concordă cu rațiunile paleontologice și biologice.
Sfânta Scriptură cuprinde două relatări ale creării primului om: Gn 1, 27 și Gn 2, 7. Literalmente, Dumnezeu a format trupul primului om în mod nemijlocit, din materie anorganică („din țărâna pământului“) și l-a însuflețit prin insuflarea sufletului spiritual. După cum s-a spus și mai sus însă, În timp ce faptul în sine al creării omului de către Dumnezeu trebuie înțeles ca atare, în problema privind felul și modalitatea formării trupului omului, din motive întemeiate, se poate face o interpretare care se îndepărtează de sensul literal. Si au fost asezati in Gradina Eden.
Adam și Eva (protopărinții), în paradis, au păcătuit grav prin încălcarea poruncii prin care Dumnezeu i-a pus la încercare. Narațiunea biblică privind păcatul protopărinților este cuprinsă în Gn 2, 17 și 3, 1 și urm. Ideile care se desprind de aici sunt:
Dumnezeu i-a dat primului om o poruncă, pentru a-i pune la încercare ascultarea;
el a încălcat porunca, fiind ispitit de diavol, reprezentat prin imaginea șarpelui;
Adam și Eva au fost excluși din starea originară de nevinovăție.
Din punct de vedere al "încadrării" morale, primul păcat a fost un păcat de neascultare, săvârșit din trufie (cf. Tob 4, 14: „din mândrie izvorăște pieire“; Sir 10, 15: „Începutul păcatului este trufia“). Potrivit contextului prezentării biblice, nu ne putem gândi la o greșeală sexuală (de ex., porunca de a se înmulți, Gn 1, 28 și ideea că bărbatul va fi un singur trup cu femeia, Gn 2, 24, apar înainte de păcat).
Încălcarea poruncii de a nu mânca din "pomul cunoașterii binelui și răului" (Gn 2, 16) este uzurparea prin păcat a unui drept pe care și-l rezervă Dumnezeu. Nu este vorba de calitatea de a fi atotștiutor (omul decăzut nu o va avea) și nici de discernământul moral (omul îl avea și înainte de păcat, fiind ființă rațională). Este vorba de pretenția de a hotărî singur ce este binele și răul și de a acționa în consecință: revendicarea autonomiei morale, prin care omul nu își recunoaște starea de creatură.
Urmările păcatului strămoșesc sunt pierderea harului sfințitor și atragerea asupra lor a mâniei lui Dumnezeu; de asemenea Adam și Eva au ajuns pradă domniei diavolului.
Apoi, păcatul lui Adam a trecut asupra tuturor urmașilor lui, asupra tuturor oamenilor, nu prin imitare, ci în mod ereditar. Bineinteles,Adam si Eva nu au mancat un măr,deoarece nu cresc mere in orient,ci multi spun ca ua mancat smochini,fiind reprezentate in Biblie ca Adam si Eva s-au infasurat in frunze de smochin
sursa:wikipedia
Ultima editare efectuata de catre the lord in Vin Apr 10 2009, 13:47, editata de 1 ori
Vizitato- Vizitator
Re: Adam si Eva
desi sunt evolutionist,nici mie nu mia venit sa cred ca paradisul edenului sar fi aflat in arabia,in golful piersic sau ca adam a mai avut o sotie pe nume lilith!
Vizitato- Vizitator
Re: Adam si Eva
niciodata,pt cae doar un mit
multi spun ca acum 7000 ani,in neolitic,in mesopotamia=irak,dar e decat o poveste
adam inseamna pamant iar eva viata,deci se poate referi la orice cuplu din lume
multi spun ca acum 7000 ani,in neolitic,in mesopotamia=irak,dar e decat o poveste
adam inseamna pamant iar eva viata,deci se poate referi la orice cuplu din lume
Vizitato- Vizitator
Re: Adam si Eva
iata ce spune pe wikipedia despre adevarata gradina EDEN
Edenul, sau Grădina Eden, (din ebraică גַּן עֵדֶן Gan ‘Ēden, derivat din cuvântul sumerian 'edin' însemnând 'țară deschisă' (Proiectul ETCSL, Facultate de Studii Orientale, Universitate din Oxford)) este descrisă în Geneză ca fiind locul unde au trăit primul bărbat, Adam, și soția sa, Eva, după ce au fost creați de Dumnezeu. Povestea creației din Geneză leagă localizarea geografică a Edenului de patru râuri (Phison, Gosen, Tigru, Eufrat) și trei regiuni (Havila, Asiria și Cuș [deseori tradus ca Etiopia][1]).
Locația Edenului rămâne controversată și speculată de unii creștini. Există ipoteze cum că s-ar afla la sursa râurilor Tigru și Eufrat, în Irak (Mesopotamia), Africa și Golful Persic, deși unii creștini îl consideră doar metaforic.
Acum 7000 ani,in locul Golfului Piersic exista candva un tinut cu o vegetatie si o fauna bogata,conform unor urme geologice.Topirea ghetarilor a dus la inundarea acestor zone au dus la crearea Golfului de azi,raurile PISON si GOSEN disparand in timp.Ar fi fost probabil sa fi existat sigur oameni acolo.Catastrofe naturale precum eruptia vulcanice,era glaciara,secetele au dus se pare la dezvoltarea si avansarea inteligentei omului,fiind din ce in ce mai eficient la crearea armelor si uneltelor.Se pare ca aceste catastrofe a dus la ruptura om-natura si la inceputul civilizatiei umane.
evidenmt ca oamenii de acolo erau culegatori-vanatori
Edenul, sau Grădina Eden, (din ebraică גַּן עֵדֶן Gan ‘Ēden, derivat din cuvântul sumerian 'edin' însemnând 'țară deschisă' (Proiectul ETCSL, Facultate de Studii Orientale, Universitate din Oxford)) este descrisă în Geneză ca fiind locul unde au trăit primul bărbat, Adam, și soția sa, Eva, după ce au fost creați de Dumnezeu. Povestea creației din Geneză leagă localizarea geografică a Edenului de patru râuri (Phison, Gosen, Tigru, Eufrat) și trei regiuni (Havila, Asiria și Cuș [deseori tradus ca Etiopia][1]).
Locația Edenului rămâne controversată și speculată de unii creștini. Există ipoteze cum că s-ar afla la sursa râurilor Tigru și Eufrat, în Irak (Mesopotamia), Africa și Golful Persic, deși unii creștini îl consideră doar metaforic.
Acum 7000 ani,in locul Golfului Piersic exista candva un tinut cu o vegetatie si o fauna bogata,conform unor urme geologice.Topirea ghetarilor a dus la inundarea acestor zone au dus la crearea Golfului de azi,raurile PISON si GOSEN disparand in timp.Ar fi fost probabil sa fi existat sigur oameni acolo.Catastrofe naturale precum eruptia vulcanice,era glaciara,secetele au dus se pare la dezvoltarea si avansarea inteligentei omului,fiind din ce in ce mai eficient la crearea armelor si uneltelor.Se pare ca aceste catastrofe a dus la ruptura om-natura si la inceputul civilizatiei umane.
evidenmt ca oamenii de acolo erau culegatori-vanatori
Vizitato- Vizitator
Re: Adam si Eva
Asa, deci Adam si Eva au facut copii sa zicem.
Acei copii nu aveau cum sa faca altii copii deoarece ieseau niste ...
Acei copii nu aveau cum sa faca altii copii deoarece ieseau niste ...
Re: Adam si Eva
hah hahahahhahahha
si chiar daca am evoluat din maimute tot din frati am iesit si care e treaba
eu am vazut ca pana si cainii o fac intre ei,chiar daca e frate sau sora
de asta ni se zice mereu-respectati aproapele
ca toti suntem de fapt frati
si chiar daca am evoluat din maimute tot din frati am iesit si care e treaba
eu am vazut ca pana si cainii o fac intre ei,chiar daca e frate sau sora
de asta ni se zice mereu-respectati aproapele
ca toti suntem de fapt frati
Vizitato- Vizitator
Stronghold World :: Arhiva :: Arhivă
Pagina 1 din 1
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum
|
|