Moartea misterioasa al lui Napoleon!

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Moartea misterioasa al lui Napoleon!

Mesaj Scris de Vizitato la data de Dum Mar 29 2009, 03:29

NAPOLEON: nascut in Corsica în 1769,decedat pe insula Sfanta Elena în 1821.
Cel puțin așa afirmă cărțile de istorie și enciclo-pediile. Dar.o fi oare adevărat?
Să fi murit el oare într-adevăr pe insula Sfanta Elena? Și atunci de ce oare guvernul britanic a dat publicității un raport contradictoriu în legătură cu "moartea" sa, raport care ulterior a fost considerat fals în cea mai mare parte? Și dacă Napoleon nu a murit așa cum s-a spus, ce s-a întamplat totuși cu el și cum anume s-au petrecut lucrurile?
E o poveste foarte, foarte lungă și totul pornit de la însusi Napoleon, el fiind cel care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-și găsi patru sosii și asta s-a întamplat încă cu mulți ani înainte ca imperiul să înceapă să se prăbușească.
Dintre aceste dubluri, găsite cu atata dificultate de către agenții împăratului pe tot cuprinsul Europei, unul a murit otrăvit la scurtă vreme după Waterloo, iar un altul a fost grav rănit într-un accident de echitație, ramanand cu un handicap care nu îi mai permitea să apara înposturaluiNapoleon.
Rămăseseră numai doi, iar unul dintre aceștia era Frangois Eugene Robeaud, născut în 1771 în satul Baleycourt din Meusa. Acesta se asemana atat de mult cu Napoleon, la chip și la ținută, încat camarazii de arme îl porecliseră "Impăratul." Inevitabil, a fost doar o chestiune de rutină ca această asemănare izbitoare să fie adusă la cunoștința marelui om de stat si astfel soldatul Robeaud s-a trezit la scurtă vreme trăind ca un nabab în randul persoanelor din anturajul lui Napoleon.
După cele "100 de zile", în timp ce Napoleon mai aștepta încă la Rochefort, învingătorii deciseseră soarta acestuia. Britanicii doreau să se asigure asupra unui singur lucru: de data aceasta, Napoleon trebuia exilat într-un loc din care evadarea să fie imposibila. Cele "100 de zile" și Elba nu trebuiau să se mai repete.
Așa ca a fost trimis pe insula scăldată de soare numită "Sfanta Elena" și, în conformitate cu rapoartele guvernului britanic, a murit de cancer după șase ani de închisoare, timp în care se presupune că nu a fost lăsat fără supraveghere nici măcar o clipă.
Pe cand Vulturul era legat în lanțuri de stancile de pe coasta Africii, sosia sa, Frangois Robeaud s-a întors la Baleycourt pentru a-și relua viața de fermier. Ministrul Poliției franceze l-a desărcinat pe agentul care avusese misiunea de a urmări fiecare mișcare a lui Robeaud. La urma urmei, cazul fusese închis, iar pasărea se afla în colivie. Anchetatorul Ledru a revenit la munca mai puțin dramatică de urmarire a evazioniștilor fiscali.
Napoleon își pierduse libertatea, dar mai avea încă mulți prieteni, iar cel mai important lucru era că acești prieteni aveau o mulțime de bani. Pentru a descuia ușa care îl ținea prizonier pe Sfanta Elena, el avea nevoie de o cheie de aur. 0 cheie fasonată cu multă grijă, căci pentru ceea ce punea el la cale nu trebuia să se scurgă nicio informație. Nu putea face decat o singură tentativă și aceasta nu trebuia să dea greș.
Să analizăm însă acum o serie de întamplări, în aparență fără legătură între ele în derularea lor cronologică.
In 1818 generalul Gourgard a părăsit postul de comandant al închisorii de pe Insula Sfanta Elena, fiind înlocuit de generalul Bertrand. Gourgard s-a îndreptat fară grabă spre Paris, unde a dus apoi un trai liniștit care nu a atras atenția nimănui. Contactele sale se rezumau în principal la foști camarazi de pe campurile de bătălie, vechi prieteni, printre care se aflau unele persoane foarte avute și influente, care dețineau uriașe fonduri și nutreau o simpatie profundă față de Napoleon.
La circa 60 de zile după sosirea lui Gourgard la Paris, o trăsură elegantă dadea tarcoale satului Baleycourt, iar ocupanții ei se interesau insistent de un anume Francois Robeaud. Vecinii au călăuzit trăsura spre modesta fermă unde locuia Robeaud, împreuna cu sora lui. Nimeni nu-și amintea cum arătau ocupanții vehiculului, dar unii trecători au declarat ulterior că văzuseră trăsura trasă la marginea drumului, la numai o aruncatură de baț de poteca ce ducea spre casa lui Robeaud. Oricum, se făcuse deja întuneric, iar cei care zăriseră vehiculul își văzuseră de treburile lor; experiența îi învățase că atata timp cat nu ești curios, nu poți intra în bucluc.
După incidentul cu trăsura, Robeaud și sora lui își vazură în continuare, timp de o luna, de muncile lor obișnuite. Caleasca? Fusese doar un doctor care dorise să cumpere de la Robeaud niște iepuri pe care să-i dăruiască unui prieten. Nimic deosebit.
Intr-o dimineață din toamna lui 1818, un vecin ce se afla în drum spre munca sa a observat că ușa casei lui Robeaud era întredeschisa. Ploua și vantul arunca ploaia în casă. Ciudat, gandi vecinul, ciudat că Robeaud se afla înca în pat la ora aceasta - și încă cu ușa deschisă. Bărbatul se duse să închidă ușa și aruncă o privire în încăpere. In vatră nu ardea nici un foc - un alt lucru cat se poate de ciudat. Să se fi întamplat oare ceva cu Franqois și cu sora acestuia? Ii strigă, dar nu primi nici un răspuns.
Nici Franqois Robeaud și nici sora lui nu au mai fost de atunci văzuți în Baleycourt. Plecaseră fără să anunțe pe nimeni, în toiul nopții, luandu-și cu ei numai cateva lucruri. Or fi parăsit ei satul de bună voie?
Sora a fost văzută la Paris la doi ani după aceea de către doi negustori din Baleycourt pe care s-a facut că nu-i cunoaste. Cei doi au informat autoritatile si astfel inspectorul Ledru fu din nou însarcinat sa dea de urma alunecosului Franqois Robeaud. De data aceasta Robeaud n-a mai putut fi găsit, în schimb Ledru a localizat-o pe sora lui, care ducea un trai foarte tihnit în Tours. Un doctor îi explicase că se îndrăgostise de ea și că îi plătea toate cheltuielile necesare întreținerii. Intelege-ti,n'est-ce-pas? Domnul Ledru înțelesese, pană la un punct, bineînțeles, dar dincolo de acel punct rămasese cu multe semne de întrebare. Această "prietenie" dintre doctor și țărăncuța simpla din Baleycourt nu era imposibilă (la urma urmei gusturile nu se discută), dar dacă totuși era reală trebuia să fi fost una din cele mai platonice prietenii cunoscute vreodată, deoarece după cum stabiliră Ledru și oamenii săi, sora lui Robeaud nu-l văzuse in viața ei pe bogatul doctor ce pretindea că se îndrăgostise atat de mult de ea. De fapt, relația dintre cei doi era numai de natură financiară și încă de la distanță - prin curier.
Ajuns în culmea disperării, nemaiputand suporta uzura saptămanilor de spionare făra nici un rezultat, micul inspector amăgit se hotărî în cele din urmă să abordeze cazul în mod direct.
- Unde se află fratele tău Franqois? Domnișoara Robeaud îi răspunse ranjind:
- A plecat într-o calătorie. S-a hotărat să se facă marinar și a pornit într-un lung voiaj pe mare.
Pe ce vapor? Nu știa. Cand anume a plecat? Cu destula vreme în urmă. Cand a spus că se întoarce? Nu avea nici cea mai mică idee. Stiți, Franqois nu e deloc vorbăret în astfel de situatii.
In cele din urma, bietul domn Ledru se lăsă pagubaș. Casa familiei Robeaud din Baleycourt fusese zăvorată și parasită. Generalul Gourgard se pensionase și ducea un trai liniștit. Sora lui Robeaud o ducea foarte bine la Tours pe cheltuiala altcuiva. Dublura lui Napoleon nu era de găsit nicăieri, dar ce mai conta -guvernul s-a interesat discret la generalul Bertrand, aflat pe Insula Sfanta Elena, fiind informat că faimosul prizonier se afla încă acolo. Bineînțeles. Unde altundeva ar fi putut să fie?
Pentru a evada de pe Sfanta Elena, Napoleon avea nevoie de trei lucruri: o nava, cațiva prieteni și ceva bani. Dacă le avea pe ultimele două, procurarea primului era o bagatela.
Robeaud a dispărut din Baleycourtul său natal la începutul toamnei lui 1818. La vremea aceea Napoleon încetase sa constituie mai mult decat un interes de rutină pentru britanicii care altădată tremurau de frică la auzul numelui său, iar generalul Bertrand, care cu siguranță nu se numara printre cei care îl urau pe Napoleon, primise însarcinarea de a se ocupa personal de prizonier. In chiar acel an, soția generalului Bertrand îi scrisese unei prie-tene: "Succesul e de partea noastră! Napoleon nu se mai aflăpeinsulă!"
Adevărat sau fals?
In ultimele zile ale anului 1818 sosea în orașul Verona din Italia un străin îmbrăcat foarte îngrijit. Pretindea că este un negustor venit din nordul Franței. Acum cand soția sa murise, iar copiii se așezaseră fiecare la casele lor, se hotărase sa-și îndeplinească dorința de o viață de a se stabili definitiv în Italia, unde își propusese să deschidă o mică prăvălie sau să-și cumpere una daca găsea un preț bun.
Prăvălia pe care și-a deschis-o avea înscris pe firma de la intrare cuvantul "Optică", dar, ca majoritatea acestui gen de afaceri din acele zile, se ocupa si de diamante. Strainul, care pretindea că se numește Revard, manifesta un foarte mic interes față de optică și de diamante, preferand să-l lase pe asociatul său, un oarecare domn Petrucci, să se ocupe de treburile firmei. Revard semăna foarte mult cu Napoleon, după cum remarcase multă lume, ceea ce-i făcu pe cunoscuți să-i spună "Impăratul" -bineînțeles, în glumă. Petrucci îl cicălea deseori pentru că oferea gratuit unele mărfuri perechilor de tineri săraci care nu-și permiteau să cumpere ceea ce-și doreau. De fiecare dată, Revard nu făcea decat să radă, apoi compensa sumele respective din punga sa vesnic doldora de bani.
In după-amiaza zilei de 23 august 1823, după declarațiile ulterioare ale lui Petrucci și ale altor martori, în fața prăvăliei lui Revard a tras o trăsură, iar birjarul a intrat în grabă în clădire. Acesta i-a înmanat lui Revard o scrisoare care l-a făcut pe destinatar să devină foarte agitat. Intorcandu-se către Petrucci, el i-a spus:
- Aflu din această scrisoare că trebuie să plec imediat pentru rezolvarea unor probleme foarte importante. Las prăvălia pe mainile tale. Ingrijește-te, te rog, de birjar și de cai. Eu trebuie să ma retrag în camera mea.
La vreo două ore după aceasta, el a venit acasă la Petrucci, înmanandu-i acestuia o scrisoare groasă, scrisă pe pergament și sigilată în mai multe locuri cu ceară roșie.
- Trebuie să plec într-o lungă călătorie; trăim vremuri grele, i-a spus el partenerului său de afaceri. Dacă nu mă întorc în trei luni, du această scrisoare regelui Franței. El te va răsplăti pentru acest serviciu.
Apoi Revard se urca în trăsura care îl aștepta, iar aceasta porni huruind pe strada pietruită.
Douăsprezece nopți mai tarziu, la 4 septembrie 1823, în ferestrele castelului Schonbrunn dm Austria, unde fiul lui Napoleon era grav bolnav de scarlatină, ardeau toate luminile. Cu puțin înainte de ora 11, unul dintre paznici auzi un foșnet ciudat în iedera care învelea zidul înalt de piatră al parcului. O umbră se lăsă de pe zid și porni în fugă în direcția castelului. Paznicul trase un foc, iar silueta se prăbuși cu capul înainte.
Murise. Cadavrul fu dus în coliba unuia dintre grădinari și fură chemate autoritățile. Acestea aruncară o privire și porunciră să fie închisă clădirea și să fie pusă sub paza. A doua zi, dimineața, două înalte oficialități austriece, care îl cunoscuseră pe Napoleon, veniră să vadă rămașițele pămantești ale misteriosului străin, ce fusese împușcat mortal în parcul castelului Schonbrunn. La cateva ore după aceasta, se prezentară la fața locului și cațiva funcționari ai ambasadei franceze care revendicară cadavrul. Ei însă nu-l obținură, întrucat, la insistențele soției lui Napoleon, cadavrul fu dus la castel și înhumat într-un mormant fără inscriptie, pe aceeași linie cu mormintele care ulterior aveau să adăpostească rămășițele pămantești ale soției și fiului sau.
Revard nu s-a mai întors niciodata la prăvălia sa din Verona.
Inainte ca Petrucci să poată duce scrisoarea la Paris, așa cum fusese instruit, la Verona sosiră patru oficialități franceze care au desființat prăvălia misteriosului domn Revard și i-au oferit domnului Petrucci suma de 100.000 coroane de aur pentru scrisoare și pentru discretia sa. Petrucci a pastrat tăcerea în legătură cu acest subiect încă 30 de ani, după care, sub jurămant, a mărturisit totul autorităților veroneze. După afirmațiile sale, Petrucci era convins că ciudatul său asociat fusese însusi Napoleon Bonaparte.
In această vreme, pe însorita Insulă Sfanta Elena, moartea veni la prizonierul înregistrat sub numele de Napoleon. Persoane care îl cunoscuseră pe Imparat și care îl vizitaseră în ultimele zile ale vieții acestuia, au afirmat că exilul își lăsase o serioasă amprentă asupra lui. "Impăratul" părea că nu-și mai poate aminti multe din evenimentele care ar fi trebuit să-i fie foarte cunoscute. Iși pierduse bunele maniere și uneori devenea de-a dreptul grosolan. Doctorii care îl îngrijeau arătau prea puțin respect distinsului lor pacient, daca acesta era într-adevăr Napoleon. Un alt aspect neobișnuit s-a adăugat acestui caz in momentul citirii testamentului, pe care prizonierul îl scrisese cu un an înaintea mortii. Scrisul de mană indica numeroase și remarcabile deosebiri fată de cel al lui Napoleon, iar autoritățile franceze de notorietate, care au examinat documentul, au fost de părere că "Napoleon" suferise transformări profunde, "datorate, cu siguranța, stării de detentie".'
In arhivele primăriei din Baleycourt se află înscris și numele lui Franqois Eugene Robeaud: "Născut în satul său, decedat pe Insula Sfanta Elena..." Data pretinsei morți a lui Robeaud de pe Insula Sfanta Elena fusese trecută sub tăcere, probabil din motive întemeiate, pentru că, tinand cont de probele existente, nu ar fi imposibil ca el să fi murit acolo la 5 mai 1821 sub numele de Napoleon Bonaparte, cu care semăna atat de mult.
Un alt capitol amăgitor s-a adăugat împrejurărilor mortii lui Napoleon o dată cu dezvăluirile oficiale făcute de autoritățile britanice în primăvara anului 1956. Dupa clasarea cazului Impăratului, în 1821, prin menționarea faptului că moartea survenise în urma unui cancer la stomac, britanicii au mai așteptat înca 125 de ani pentru a anunța că păstraseră o secțiune din intestinul lui Napoleon, iar aceasta era vădit perforată.
Destul de ciudat, rana din intestin semăna mult cu una ce ar fi putut fi provocată de o baionetă...sau un glonte.
Aceasta sa fi fost oare rana care a provocat moartea lui Napoleon, așa cum britanicii susțineau acum?
Nu cumva ea fusese produsă de focul de armă ce fusese tras în parcul castelului Schonbrunn?
Răspunsurile la aceste întrebări ar clarifica, în fine, unul din cele mai mari mistere ale istoriei - adevărul despre moartea lui Napoleon Bonaparte.

Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Moartea misterioasa al lui Napoleon!

Mesaj Scris de Vizitato la data de Dum Mar 29 2009, 03:29

Controversele asupra mortii imparatului Napoleon nu se mai termina... Specialisti in domeniul medicinei legale, istorici ai vietii si mortii lui Napoleon s-au dedicat inca din anul 1961 cercetarilor cauzei mortii acestui om de stat francez. Unii spun ca moartea s-ar datora unei erori medicale, cancerului de stomac si, in cele din urma, otravirii acestuia cu arsenic. Primele doua supozitii - eroare medicala sau cancer de stomac, sunt definitiv respinse de Dr. Pascal Kintz.

Ultimele experiente conduse de l'Institut de Medicine Legale de Strasbourg si l'Université de Luxembourg, demonstreaza in mod definitiv ca Napoleon a fost otravit, fiind victima unei intoxicatii cronice cu arsenic. In fiecare an, experti in toxicologia medico-legala se intrunesc in congrese sub auspiciile The International Association of Forensic Toxicologists (TIAFT) pentru a stabili cauza exacta. Toti oamenii de stiinta care apartin acestei asociatii activeaza in laboratoare ale politiei, spitale, tribunale, institute de medicina legala, laboratoare specializate in diverse domenii inrudite. Dupa congresele de la Helsinki (2000), Praga (2001), Paris (2002), a urmat congresul de la Melbourne care a gazduit cel de-al 41-lea Simpozion international al asociatiei, intre 17-22 noiembrie 2003.

In prezentarea sustinuta la acest simpozion Dr. Pascal Kintz a facut cunoscute ultimele rezultate obtinute asupra chestiunii prezentei arsenicului in suvitele de par ale imparatului. Se mentioneaza in diverse publicatii oficiale ca "suvite de par apartinand lui Napoleon", au fost pastrate cu mare grija si gasite la diverse persoane din anturajul acestuia. Toxicologul francez sustine ca Napoleon a fost otravit cu arsenic in mod lent. El a ajuns la aceasta concluzie aprofundand analizele nu numai asupra interiorului firelor de par, ci si a invelisului capilar. Dr. Kintz crede ca otrava a atins maduva spinarii, pornind de la par. Otrava provenea din alimentele ingerate si a fost impinsa de fluxul sanguin.

Parul lui Napoleon prezenta o concentratie de substanta toxica de 7-38 de ori superioara dozei "admise". Detractorii acestei ipoteze resping afirmatia, sustinand ca arsenicul detectat era de origine exogena si nu a fost absorbita de imparat. Ei cred ca aceasta compozitie toxica era in mod normal utilizata in secolul XIX pentru conservarea parului. Alti cercetatori explica prezenta arsenicului in parul lui Napoleon prin folosirea produsului de catre vierii epocii. Acestia spalau butoaiele cu arsenic dupa care puneau strugurii la fermentat. Si aceasta supozitie a fost respinsa, considerandu-se ca obiceiul vierilor epocii de a curata butoaiele cu arsenic, nu era periculos pentru sanatatea omului, cu toate ca Napoleon era un cunoscut adept al vinului.

In anul 2000, scriitorul Ben Weider, mare admirator si colectionar al unor piese originale care au apartinut lui Napoléon a afirmat cu tarie în conferintele si interviurile acordate la televiziunea canadiana ca "Napoleon I Bonaparte a decedat datorita otravirii lente cu arsenic, si ca datorita noilor teste ADN, aceasta enigma ar putea fi elucidata". Ben Weider detine suvite din parul lui Napoleon si este dispus sa suporte toate cheltuielile exhumarii. "Ramane doar ca guvernul si istoricii francezi sa-si dea acordul". Specialistii Institutului medico-legal din Strasbourg confirma teza avansata de Ben Weider. Purtatorul de cuvant al lui Weider a declarat ca daca indoielile asupra mortii lui Napoleon persista, nu ramane decat sa se treaca la exhumarea imparatului.

SURSA:WIKIPEDIA

Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Moartea misterioasa al lui Napoleon!

Mesaj Scris de Vizitato la data de Dum Mar 29 2009, 03:31




Vizitato
Vizitator


Sus In jos

Re: Moartea misterioasa al lui Napoleon!

Mesaj Scris de Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum